Ghid China
Republica Populară Chineză
Forma de guvernământ: republică semi-prezidenţială cu dictatură
Suprafaţa: 9.572.419 km²
Populaţia: 1.306.313.812 locuitori - locul 1 in lume
Limba oficială: chineza
Religie: confucianism, islamism, daoism, budism, creştinism
Capitala: Beijing
Moneda: yuan
Ziua naţionala: 1 octombrie (1949)
Fus orar: GMT +8
Domeniu Internet: .cn
Prefix telefonic: 00 86
Aşezare geografică
Republica Populară Chineză este cel mai întins stat în Asia de Sud-Est şi cel mai populat stat din lume.
Vecini
Este mărginita in nord de Republica Mongola si de Rusia; in nord-est de Rusia si Korea de Nord, în est de marea Galbenă si Marea Chinei de Est; în sud de Marea Chinei de Sud, Vietnam, Laos, Myanmar (cunoscuta si cu numele de Burma), India, Bhutan si Nepal; în vest este mărginită de Pakistan, Afghanistan si Tadjikistan si in nord-vest de Kyrghistan si Kazahstan. Chinei ii aparţin mai mult de 3400 de insule.
Relieful
China încadrează o mare varietate de forme de relief şi varietate corespunzătoare de resurse naturale. În general, cele mai mari înălţimi de pe teritoriul Chinei se găsesc în vest, unde se află unii dintre cei mai înalţi munţi de pe Pământ. Trei dintre aceştia, munţii Tien Shan, Kunlun şi Qinling, datează din perioada Paleozoică de ridicare muntoasă (orogeneză), care a început în perioada Carboniferă şi s-a terminat în perioada Permiana, când toate porţiunile de pământ ale Terrei s-au unit pentru a forma un singur supercontinent, Pangaea. Munţii Himalaya, sunt de origine mai recentă. S-au format când sedimentele odată depozitate într-o mare mezozoică, numite “tethys”, au fost strânse într-un loc şi ridicate la suprafaţă datorită coliziunii Indiei cu Eurasia, eveniment ce a început în timpul epocii Oligocene a perioadei Terţiare, în urma cu aproximativ 40 milioane de ani. Numeroasele tipuri de munţi ale ţării închid o serie de platouri şi bazine care furnizează o considerabilă sursă de apă resurse minerale. Varietatea de tipuri climatice, de la subpolară la tropicală şi incluzând mari zone alpine şi deşertice, suportă o magnifică viaţă animală şi o deosebita floră.
Clima
Principalele aspecte regionale ale climei sunt generate de caracterul musonic al maselor de aer in Est si circulaţia musonică generează mari diferenţe între anotimpul uscat si cel ploios. Climatul musonic se caracterizează prin schimbarea sezoniera a maselor de aer, adica predominarea maselor continentale iarna si a maselor de aer marin vara. In extremitatea meridionala activitatea musonică intensificată de cea ciclonală dă naştere unor precipitatii bogate. Sub aspect pluviometric se deosebeste regiunea umeda a Chinei de E , regiunea continentala in N, regiunea tropicala in S si regiunea arida a Chinei de E . In Podişul Tibet precipitaţiile sunt repartizate diferit : spre N- sub 150 mm/an, iar in V peste 300mm/an. Ele cad în general vara. In deşertul Gobi cad ploi reduse cantitativ si neregulate, iar amplitudinile termice diurne sunt extrem de ridicate (60-70 grade) ceea ce provoacă o puternică dezagregare. In E si S se înregistrează o activitate ciclonală intensă de-a lungul fronturilor polar si tropical, care dă naştere unor ploi tropicale si taifunurilor. Taifunurile apar în a doua jumătate a verii şi în anotimpul de toamna.
Turismul
Mai mult de o cincime din totalul populaţiei Pământului trăieşte în China. China a dat naştere celei mai vechi civilizaţii din lume şi are o istorie ce datează din urma cu 3500 de ani. “Zhonghuo”, numele chinezesc pentru “ţara”, înseamnă “teritoriul central”, o referinţă la credinţa chinezească în care se spune ca ţară era centrul geografic al Pământului şi singura civilizaţie adevărată. In secolul al XIX-lea, China a devenit o naţiune slabă din punct de vedere economic şi politic, dominată de puteri străine.
Oraşe
Capitala Chinei este Beijing, cel mai populat centru urban este Shanghai. China are peste 20 de oraşe mari cu o populaţie minimă de 1 milion de locuitori.
Beijing, metropolă în nordul Chinei, este capitala Republicii Populare Chineze. Este una dintre cele patru municipii ale RPC. Numele se traduce prin Capitala nordică (běi - nord, şi jīng - capitală).
Beijing este cel de-al doilea oraş ca număr de locuitori din China, după Shanghai. Este centrul cultural, educaţional şi cultural al Republicii, în timp ce Shanghai şi Hong Kong predominantă este latura economică. Beijing este una dintre cele patru capitale antice ale Chinei. În anul 2008 va fi gazda Jocurilor Olimpice de Vară.
Clădiri şi monumente
Oraşul Interzis, reşedinţa Împăraţilor din dinastiile Ming şi Qing. A fost construit în anii 1406-1420, urmat de Templul Cerului (1420).
Piaţa Tian’anmen, cuprinde Tian’anmen (Poarta Păcii Cereşti), Marea sală populară, Muzeul Naţional Chinez, Monumentul eroilor, Mausoleul lui Mao Zedeon.
Palatul de Vară sau Yiheyuan este palatul din Beijing si a fost construit la indicaţiile împăratului Qianlong.
Ruine ale Vechiului Palat de Vară
Teatrul de operă Yheng Zici Beijing
Vechiul observator din Beijing
Temple, catedrale şi moschee
Gastronomie.
Ceainăriile sunt foarte frecvente în Beijing. Oferă o varietate foarte mare de sortimente de ceai, multora dintre ele atribuidu-li-se proprietăţi curative .
Numeroase restaurante chinezeşti oferă o paletă largă de bucate tradiţionale.
În afara Beijingului:
Mormântul dinastiei Ming
Marele Zid Chinezesc este unul din obiectivele cele mai grandioase ale civilizaţiei umane. Construcţia sa a început în perioada Statelor Combatante, acum peste 2.000 de ani în urmă. După reunificarea Chinei de către primul împărat al dinastiei Qin (anii 221-206 înaintea lui Christos), Shi Huangdi, toate porţiunile de zid au fost unite, formând un zid cu o lungime de peste 5.000 de km. Astăzi, Marele Zid Chinezesc, care şerpuieşte în nordul Chinei, are extremitatea estică la Shanhaiguan şi cea vestică la Jiayuguan cu o lungime de circa 6.700 de km.
Construcţia zidului a durat peste 2.000 de ani. Potrivit documentelor istorice, începând din secolul 7 î.Hr. şi până în dinastia Ming (1368-1644 d.Hr.), peste 20 de state combatante şi dinastii feudale au participat la construirea zidului. Lungimea zidului ridicat în timpul dinastiilor Qin, Han şi Ming a depăşit de fiecare dată 5000 de km. Dacă unim zidurile construite în diferite perioade, lungimea lor depăşeşte 50.000 de km. Să ne închipuim un zid cu o grosime de un metru şi o înălţime de 5 metri, construit din pietre, cărămizi şi lut şi a cărui lungime poate înconjura Terra.
Marele Zid de care vorbim astăzi este zidul construit în dinastia Ming (1368-1644 d.Hr.). Acesta a început în extremitatea vestică Jiayuguan şi s-a terminat pe malul fluviului Yalujiang, din provincia Liaoning, din nord-estul ţării. Zidul străbate partea de nord a municipiului Beijing şi 8 provincii sau regiuni autonome şi are o lungime de 7.300 de km. Ca structură de apărare, zidul a fost construit de-a lungul crestei muntoase. Zidul a fost construit din pietre mari şi bolovani. Zidul are o înălţime de 10 metri. Lăţimea părţii superioare este de 4-5 metri. De-a lungul zidului sunt construite, la o anumită distanţă, câte o platformă sau un turn. Platformele erau folosite pentru stocarea armelor şi cerealelor şi drept locuri de odihnă pentru soldaţi, iar în cazul apropierii inamicilor, se aprindea focul, transmiţând repede vestea către întreaga ţară.
Astăzi zidul şi-a pierdut rolul de fortificaţie militară, dar el are o deosebită valoare istorică şi turistică. Porţiunea Badaling, din nordul Beijingului, este foarte solidă şi bine întreţinută. De aici poţi admira aspectul impunător al Zidului Chinezesc. Badaling atrage zilnic mii şi mii de turişti din ţară şi de peste hotare. Bine-nţeles, mai poţi admira Marele Zid şi la în punctele de vizitare de la Jingshanling, Mutianyu, Smatai şi Gubeikou, la extremităţile Shanhaiguan şi Jiayuguan.
Marele Zid întruchipează înţelepciunea strămoşilor noştri şi este un simbol şi motiv de mândrie pentru naţiunea chineză. În 1987, Marele Zid Chinezesc a fost înscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial.
Shanghai (în chineză pronunţat Şanhai) este cel mai mare oraş din China şi un centru important comercial în Asia. Oraşul are o populaţie de 13,5 milioane de locuitori (2.133 locuitori/km2). Alături de Shenyhen şi Guangyhou, este motorul economic al Chinei.
În traducere, Shanghai înseamnă « la mare ».
Shanghai nu s-a numit întotdeauna astfel. Până la dinastia Sui, era numit satul Huating. Sub dinastia Tang, a devenit prefectura Huating, înainte de a i se da numele actual sub dinastia Song.
Dată fiind locaţia sa strategică la vărsarea fluviului Yangzi Jiang, în centrul Chinei, şi vecinătatea cu oraşe cu o bogată tradiţie meşteşugărească (Suzhou, Hangzhou), Shanghai a devenit rapid un important oraş comercial.
Când la putere a ajuns Partidul Comunist Chinez, oraşul a fost considerat un simbol al capitalismului şi a intrat într-o perioadă de "hibernare", fiind aproape uitat de toată lumea. În urma reformelor lui Deng Xiaoping, oraşul a fost pus din nou în valoare.
Într-un deceniu, "Perla Orientului" a redevenit un centru economic de primă mână. În 2005, 20% din producţia industrială a Chinei a provenit din Shanghai. Oraşul doreşte astăzi să devină centrul financiar al Chinei.
Pe 3 decembrie 2002, Shanghai a fost desemnată să organizeze Expoziţia Universală 2010, care va avea loc pentru prima dată după 151 de ani, într-o ţară în curs de dezvoltare.
Shanghai este cel mai mare şantier urban de construcţii din lume. O machetă gigant a oraşului este vizibilă într-o clădire specială din Piaţa Poporului. La ora actuală, oraşul se mândreşte deja cu peste 640 de zgârie-nori, in timp ce alţi 300 sunt în construcţie, majoritatea în noul cartier Pudong.
În 2007, Shanghai va avea al doilea zgârie-nori ca înălţime din lume, dupa Taipei 101, şi anume Shanghai World Fiancial Center cu 492m.
Shanghaiul are, în comparaţie cu alte oraşe din Asia, un sistem de transport în comun excelent. În oraş, sunt peste 1.000 de linii de autobuz şi patru linii de metrou (metroul fiind în construcţie). Până în 2010, Shanghaiul va avea în jur de 12 linii de metrou, rivalizând metropole ca şi Londra, Paris şi New York.
Trei linii majore de cale ferată se intersectează la Shanghai : Beijing-Shanghai, Shanghai-Hangzhou şi Xiaoshan-Ningpo.
Oraşul a şi fost primul din lume cu un serviciu de tren Maglev (levitaţie magnetică), care în prezent face legătura între Aeroportul Internaţional Pudong şi gara Long Yang în doar 8 minute pentru o distanţă de 30 km.
Shanghaiul are două aeroporturi: Pudong şi Honggiao.
Shanghai este, mulţumită dinamismului Chinei, cel mai mare port al lumii. În acelaşi timp, este deja foarte aglomerat, având o rată de creştere a traficului de 30% anual.
Shanghai găzduieşte unele din cele mai importante şi vechi universităţi din China.
Tianjin este unul dintre cele patru municipii ale Republicii Populare Chineze. Ca toate municipiile din China, Tianjin-ul are statut de provincie, fiind al doilea nivel administrativ după guvernul central. Populaţia municipală este de 10.240.000, dintre care aproximativ 5 milioane trăiesc în mediu urban. Municipiul este situat în nordul Chinei, fiind mărginit de Beijing, capitala naţională, la nord, şi de Provincia Hebei în nord-est, sud şi vest.
Ambasade
Ambasada României in China
Adresa: 100600 Ri Tanlu Dong Er Jie, Beijing
Telefon: 0086-10-65323442;
Ambasada Chinei in România
Adresa: Sos. Nordului nr. 2, Bucuresti
Telefon: 021/2328858
Fax: 021/2330684
Informatii culese si prelucrate din urmatoarele surse:
http://romanian.cri.cn/1/2007/02/08/1@57698.htm
http://wcm.fmprc.gov.cn/ce/cero/rom/wh/t184952.htm
http://www.shanghai.gov.cn/shanghai/node8059/index.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Shanghai
http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Chinez%C4%83
